Aproape lacustră

Naufragiul - irezistibil pentru anumite psihologii. Amestec de frică și speranță. Apoi o altă satisfacție din ceea ce urmează: resturile de epavă culese de pe țărm și transfigurate, bucuriile obișnuite ale acomodării cu un alt univers, jocul de-a evadarea. Încă nu pot decide dacă actul evadării apare ca necesitate din dezgustul față de masturbare sau din sevrajul privării de putere. Se întâmplă atât de des să mă simt incapabil de a afirma ceva. Incapabil și deznădăjduit. Ce să mai zici când și interlocutorul tău poate avea în mod evident dreptate? Nu mai rămâne altceva decât sila față de o lume în care toți pot avea dreptate în același timp. Și o nouă izolare. Alt naufragiu.