Eu, contemporanii mei, tâmpenia lor şi corola de minuni a lumii

Acest blog susţine dezvoltarea personală, programarea neuro-lingvistică, optimismul, gândirea pozitivă, spiritul de echipă, inteligenţa emoţională, concediile exotice, lucrurile drăguţe şi librăria Cărtureşti. Sprijină de asemenea alcoolismul şi supradozele, pe J.Morrison pentru că voia să-l omoare pe taică-său şi s-o fută pe maică-sa, emigrarea în Canada, voluntarii de la Peace Corps, turismul sexual - iar în lipsa lui masturbarea. Şi asta pentru că –nu-i aşa?– toată lumea are dreptate!

vineri, 23 noiembrie 2012

Acceptare

Așteptare.(More news from nowhere). Crâmpeie de cenușiu intercalate cu somn. Ceva păstos și dens înfipt adânc în creierii mei. Ora unșpe, două, cinci, nouă... Primii fiori: această zi a trecut. Așteptare. Vorbesc cu oamenii. Mă opresc puțin, îi privesc în ochi și reiau. Încerc să explic mai bine. Îi privesc cu atenție. Așteptare. Renunțare. Mâine. Afară, urgia. Oameni numeroși care refuză să moară. Când le adresez un cuvânt tresar speriați și mă privesc în ochi. Nu înțeleg și trebuie de fiecare dată să le repet. Un pahar, două, trei. Așteptare. Nepăsare. Vorbesc cu unii. Se amuză. Râdem cu privire la niște confuzii. Ce? Eu credeam că... E luni. Marți. Mai apoi august, septembrie. '95 - un concert. Niște beții, niște oameni spunând ceva. Când voi găsi sensul, voi face din toate astea o viață.
Publicat de la Un comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)