O lume minunata - un infern de bunavointa

M-am prins gaoazelor, vreti sa mi-o trageti! Altfel de ce ati fi atit de binevoitori cu mine? De la bun inceput ati avut un plan si v-a mers de minune – „ii luam ochii cu oglinjoare si margele colorate pina il incalecam pe bou”. La inceput m-ati pacalit cu zimbetul vostru slinos, dar pe urma minciuna a devenit evidenta: daca toti imi vor binele, eu de ce o duc mizerabil?
Era o chestiune de timp pina sa imi pun intrebarea asta si de-asta m-ati si luat din pripa, ca sa ma prelucrati temeinic si sa ma derutati cu fumigene. Dar gata, de azi va iau bunavointa in pula si ma fac free rider, bulangiilor! M-am saturat de iubirea si binefacerile cu care ma binecuvinteaza zi de zi parintii si rudele de tot felul, prietenii, amici de-o seara, Statul cu toata armata lui de institutii, organizatii, fundatii mici si mari, la fel de mult pe cit m-am saturat de viata mea jalnica pe care o tirasc de la un minut la altul de la o zi la alta, dintr-un motiv necunoscut catre un final necunoscut.
De ce viata mea e o ruina cind toata lumea lucreaza conjugat si independent pentru binele meu? Pentru ca nu intereseaza pe nimeni ce bine vreau eu, dar toti ma coplesiti cu binefaceri care nu-mi folosesc si pe care trebuie sa le platesc cu timpul meu, cu viata mea.

Asa ca va zic de pe acum ca sa n-avem vorbe pe urma:
- Daca sunteti draguti cu mine o faceti pe cheltuiala voastra. Nu va mirati daca am sa va refuz cu injuraturi de mama cind o sa vreti sa-mi faceti un „bine”, asa cum sa nu va simtiti inselati daca uneori o sa va accept „binele” si in schimb o sa v-o dau prin gurita.
A fi nerecunoscator a devenit pentru mine o tactica de supravietuire in acest infern de bunavointa.

Posibilitatea unor cirezi dezabuzate

Este tragic sa observ cum pentru multi din jurul meu fatarea si cresterea unui cacacios cu vocatie de mort a devenit scop si ideal ultim, sau chiar masura realizarii personale. Nu zic uimitor pentru ca mamiferele (la fel ca orice alta forma de viata) detin cele doua instincte primare: de a se hrani si a se reproduce, dar zic tragic pentru ca dupa 125 milioane de ani de evolutie multi indivizi nu gasesc in viata lor deplorabila alt lucru de care sa fie multumiti, decit fatarea unui anumit numar de scirnavii, pe care sa le polueze apoi cu ideile lor cretine, astfel incit perpetuarea speciei sa fie dublata si de persistenta rahatului cultural in care specia sa se balaceasca. Daca dupa milioane de ani de evolutie aud ca cel mai important lucru din viata ta este similar cu al rozatorului marsupial primitiv din care am evoluat ca specie, ce-ar trebui sa cred?

Totusi, gestul atit de natural si firesc al copularii vazut la gazelele Thomson pe Animal Planet sau la ciinii vagabonzi din fata blocului meu, e incarcat de obscenitate la contemporanii decisi sa se multiplice (Mirrors and copulation are abominable, for they multiply the number of mankind. Jorge Luis Borges). Orice parinte uman este cel putin obscen (personal as propune termenul "criminal") daca se incadreaza in cel putin una din cele 3 situatii de mai jos.
Este obscen sa faci copii cind nu pricepi care este finalitatea propriei vieti.
Este obscen sa faci copii din frica de moarte si ca simplu rezultat al neputintei tale.
Este cel putin obscena dorinta de a face copii intr-o lume pe care nu o iubesti si a-i obliga prin nastere la o viata care nu te multumeste personal.
Si pe linga asta esti si mincinos cind faci copii si sustii ca i-ai facut din dragoste.

-Tu de ce nu faci copii?
-Pentru ca, la fel ca si mine, ar fi obligati sa traiasca ca niste cacati printre alti cacati, constrinsi de niste fantezii de cacat, imaginate de niste cacati deja morti.
...